O expoziție dedicată sculptorului Constantin Brâncuși, la New York, generează controverse

O expoziție dedicată sculptorului Constantin Brâncuși la Paul Kasmin Gallery din New York a stârnit o serie de controverse, generate de părerile unor critici de artă care afirmă că anumite lucrări realizate după moartea artistului nu sunt autentice, ci simple copii.

Constantin Brâncuși a făcut senzație atunci când sculpturile sale avangardiste și-au făcut debutul la Armory Show din New York în 1913. Un secol mai târziu, artistul român tulbură din nou lumea artistică a acestui oraș, afirmă autorii acestui articol apărut pe site-ul publicației Wall Street Journal.

Cinci mulaje din bronz realizate după ipsosuri originale realizate de artistul român sunt prezentate în această iarnă la Paul Kasmin Gallery, într-o expoziție care reprezintă primele roade ale unui acord încheiat recent de galeristul newyorkez și fundația care administrează moștenirea lăsată de Brâncuși.

Comerciantul de artă newyorkez speră să vândă în 2014 una sau două dintre cele cinci lucrări, evaluate la 2,5 milioane de dolari fiecare.

Problema este că nu toată lumea consideră că acele opere sunt autentice, iar această expoziție dedicată sculptorului român a reaprins o dezbatere mai veche din lumea artelor care are legătură cu legitimitatea sculpturilor create după moartea unui artist. Disputele despre autenticitatea sculpturilor postume – care au afectat și alte nume și opere celebre, precum balerinele din bronz ale lui Edgar Degas – se scaldă în ape etice tulburi.

Ele au ridicat, totodată, o serie nouă de întrebări despre valoarea unei opere pe care un artist nu ar fi atins-o sau nici măcar nu ar fi intenționat vreodată să o realizeze.

Principala obiecție este aceasta: Brâncuși nu a autorizat niciodată în vreun testament creația de opere adiționale, așadar, criticii spun că orice operă de artă făcută după moartea lui reprezintă nu doar o neînțelegere a naturii operei sale, ci și o copie „pângărită”, care amenință să submineze moștenirea sculptorului și piața obiectelor de artă.

Asher Edelman, un colecționar și comerciant de artă din New York, a vândut în urmă cu un deceniu un Brâncuși postum pe care îl achiziționase în anii ’80, după ce Sidney Geist, expert în opera sculptorului român, i-a spus că era „un prost” că păstra acea lucrare în colecția sa. Asher Edelman spune că operele unui artist sunt unice și, din acest motiv, orice operă postumă nu aparține creației brâncușiene: „Nu există ediție postumă a unui Brâncuși – acestea sunt doar copii”, a spus el.

Cele cinci sculpturi de la galeria newyorkeză au fost create însă în mod legal, cu aprobarea fundației care administrează moștenirea lui Brâncuși, reprezentând mulaje după sculpturile din ghips găsite în atelierul lui Brâncuși. Lucrările au fost realizate între 1992 și 2010 în topitoria Susse din apropiere de Paris – aceeași topitorie care a creat opere de artă de-a lungul anilor lucrând în colaborare cu fundațiile care administrează moștenirile artistice lăsate de Joan Miró, Alberto Giacometti și Max Ernst.

„Vor exista întotdeauna oameni care se vor declara 100% împotriva acestei practici. Eu pot doar să vă ghidez și acesta este adevărul – eu nu pot să decid principiile morale pe care trebuie să le adopte ceilalți”, spune Paul Kasmin. „Ceea ce am vrut să facem a fost să încercăm să aflăm dacă fundația Brâncuși, la fel ca fundațiile altor mari artiști, este deschisă pentru a face afaceri”, a mai spus acesta.

Operele originale de Brâncuși, care nu apar pe piață prea des, pot atinge la licitații prețuri de peste 25 milioane de dolari. Paul Kasmin consideră că un mulaj postum după o operă brâncușiană ar putea atinge până la o treime din prețul unei sculpturi originale.

Opere brâncușiene postume au intrat deja în colecția unor instituții prestigioase, precum Muzeul Norton Simon din Pasadena, California. Catalogul expoziției spune că astfel de opere au fost cumpărate și de colecționari celebri, precum Nelson Rockefeller, care deține un mulaj după sculptura brâncușiană „Pasărea în văzduh”.

Expoziția newyorkeză, prezentată ca o celebrare a moștenirii artistice a lui Brâncuși, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Armory Show (Expoziția Internațională de Artă Modernă), nu precizează în mod direct în textul afișat pe perete faptul că sculpturile au fost create după moartea sculptorului. Datele la care au fost realizate cele cinci opere sunt notate în lista obiectelor expuse în galerie, mult mai mică, dar și în catalogul expoziției. Deși din punct de vedere tehnic nu este o expoziție cu vânzare, Paul Kasmin spune că patru sau cinci renumiți colecționari de artă, pasionați de creația brâncușiană, și-au manifestat deja interesul pentru acele opere postume, pe care speră să le vândă în curând.

William Tuckner, sculptor și autor al unei foarte apreciate cărți despre sculptura de început de secol XX, spune că Brâncuși era obsedat de felul în care arăta fiecare dintre operele sale și nu a cedat niciodată controlul asupra procesului de realizare a creațiilor sale. William Tuckner crede că galeria newyorkeză „acordă un fals aer de autenticitate unor lucruri ce reprezintă opere esențial neautentice”.

Operele postume generează adeseori dezbateri și controverse – mai puțin, totuși, dacă dorințele artistului au fost clare din acest punct de vedere. Ultimele opere ale lui Giacometti au fost finalizate în timpul vieții sale. Atunci când considera că o operă era finalizată, Giacometti distrugea mulajul acesteia, potrivit Fundației Giacometti din Paris.

Întrebări despre moștenirea lui Brâncuși au apărut la puțin timp după moartea sa, în 1957. Artistul a cerut ca tot ce se afla în atelierul său să revină statului francez, însă i-a numit drept reprezentanți legali și moștenitori oficiali pe vecinii săi din Paris, care au lucrat pentru el și care l-au îngrijit la bătrânețe. Nepotul și moștenitorul acestora, Theodor Nicol, un cetățean canadian de origine română, deține în prezent drepturile de autor. Brâncuși nu a fost niciodată căsătorit și a locuit singur.

Dintre cele 70 de ghipsuri rămase după moartea lui Brâncuși în atelierul său, moștenitorii artistului au decis ca 22 dintre ele să suporte ediții postume, a precizat Jean-Jacques Neuer, avocatul Fundației Brâncuși din Paris.

Bazându-se pe legea franceză și pe decizia moștenitorilor, operele pot fi produse în ediții de câte trei, cinci sau opt piese, a precizat același avocat, potrivit căruia fundația a produs 40% din totalul operelor brâncușiene postume apărute pe piață până acum.

Constantin Brâncuși (născut pe 19 februarie 1876, în localitatea Hobița, județul Gorj – decedat pe 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuții majore la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Constantin Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea.